X-37B este un avion spațial autonom (fără echipaj) dezvoltat de compania Boeing pentru Forțele Aeriene ale Statelor Unite ale Americii —USAF1 În prezent, X-37B aparține de Forțele Spațiale ale SUA, —USSF. . X-37B a evoluat din vehiculul X-37A al NASA, proiect care a început în 1999 sub umbrela DARPA și care a avut câteva zboruri test (atmosferice) în 2006, dar care nu a zburat niciodată în spațiu. În 2010, proiectul ajunge la Forțele Aeriene ale SUA.
Lungă de 8.9 metri, înaltă de 2.9 metri și cu o avengură a aripilor de 4.5 metri, X-37B ar putea încăpea în cala fostelor navete spațiale ale NASA (lucru care a fost planificat inițial, dar după accidentul navetei Columbia s-a optat pentru folosirea unor rachete clasice). De fapt, avengura aripilor nu este aleasă întâmplător, ea are această valoare pentru a putea încăpea în conul protector al rachetelor de astăzi, care au, de obicei, maximum 5 metri diametru. X-37B are o masă de aproximativ 5 tone și poate zbura pe orbită terestră joasă, la altitudini între 240 și 800 km altitudine. Pentru propulsie, X-37B folosește un motor cu combustibil hipergolic (tetraoxid de azot și hidrazină).
Boeing a construit până în prezent două astfel de vehicule și se crede că acestea zboară alternativ în misiuni, însă obiectivele misiunilor și detaliile parametrilor orbitali sunt de cele mai multe ori secrete, dar acest lucru nu-i împiedică pe astronomi să identifice X-37B pe orbită.
OTV-1 (USA-212)
Prima navetă X-37B (vehiculul 1) a fost lansată în spațiu în 23 aprilie 2010, ora 01:52, de o rachetă Atlas V 5012
X-37B pregătit pentru lansare în conul protector al unei rachete Atlas V; sursa: Departamentul de Apărare al SUA.
și a aterizat, 224 zile mai târziu, în 3 decembrie 2010, pe pista 12 de la baza aeriană Vandenberg, din California. Naveta a fost ulterior identificată de astronomii amatori pe o orbită 401x422 km, 40 grade înclinație, dar parametri orbitali s-au modificat de câteva ori în timpul misiunii. A fost primul vehicul care a aterizat autonom pe o pistă de aterizare după o misiune orbitală, după naveta spațială sovietică Buran (care a zburat pentru prima și singura dată în spațiu în 15 noiembrie 1998). Au fost observat cel puțin 5 modificări ale parametrilor orbitali cât timp naveta a fost în spațiu. Aterizarea a avut loc la VAFB RNY12 (pista 12, Baza Vandenberg a Forțelor Spațiale Americane, fosta Vandenberg Air Force Base).
OTV-2 (USA-226)
A doua navetă X-37B (vehiculul 2) a fost lansată în spațiu în 6 martie 2011, ora 00:46, de o rachetă Atlas V 501 și a aterizat după 468 zile petrecute pe orbită, în 16 iunie 2012, pe pista 12 de la baza aeriană Vandenberg, din California. Au fost observate cel puțin trei schimbări ale orbitei, însă aceasta a oscilat mereu între 317-339 km altitudine când a fost surprinsă de astronomii amatori.
OTV-3 (USA-240)
Primul vehicul X-37B a zburat în a doua sa misiune în spațiu (și a treia misiune X-37B) între 11 decembrie 2012 și 17 octombrie 2014, petrecând astfel 674 zile pe orbită. Tot o rachetă Atlas V 501 a fost folosită pentru lansarea navetei în spațiu, iar revenirea pe Pământ s-a făcut tot la baza aeriană de la Vandenberg, California.
OTV-4 (USA-261)
Probabil a doua misiune a celui de-al doilea vehicul X-37B și a patra misiune OTV a început în 20 mai 2015, ora 18:05, de la Cape Canaveral și a durat 717 zile, naveta revenind pe Pământ în 7 mai 2017 pe pista de la Kennedy Space Center, din Florida3 Pista pe care aterizau navetelor spațiale (Shuttle Landing Facility) de la centrul spațial Kennedy (Kennedy Space Center). . Unele surse au declarat că în cadrul acestei misiuni a fost studiat un sistem de propulsie electrică bazat pe efectul Hall, cu o putere de 4.5 kW, care folosesc electricitate și xenon pentru a genera impuls (sistem care urmează să fie integrat în familia de sateliți militari de telecomunicații AEHF ai USAF) dar și un experiment la NASA (METIS) care studiază comportarea câtorva materiale speciale expuse condițiilor extreme din spațiul cosmic.
OTV-5 (USA-277)
Naveta (probabil tot vehiculul 2, ca în cazul misiunii OTV-4 precedente) a fost lansată în 7 septembrie 2017 de o rachetă Falcon 9, de pe rampa LC-39A de la Kennedy Space Center, fiind pentru prima dată când nu a fost folosită o rachetă Atlas V pentru lansarea acestor navete. A fost găsită ulterior pe o orbită cu înclinația de 54.5 grade și la o altitudine de 356 km. În iulie 2019, astronomul olandez Ralf Vandebergh a reușit să fotografieze naveta X-37B pe orbită, iar în imaginile surprinse de el se pot observa ușile deschise ale calei. În dimineața zilei de 27 octombrie 2019, OTV-5 a aterizat la Kennedy Space Center, pe pista destinată fostelor navete spațiale, finalizând astfel cea mai longevivă misiune a navetei X-37B de până acum, după 780 de zile petrecute în spațiu.
La începutul lunii februarie 2020, Pentagonul a confirmat oficial un zvon care spunea că vehiculul din misiunea OTV-5 a lansat între 7 septembrie 2017 și 26 octombrie 2019 trei sateliți4 USA-295 - 45169/2017-052C, USA-296 - 45170/2017-052D, USA-297 - 45171/2017-052D fără a oferi detalii cu privire la misiunea acestora, caracteristici sau orbita pe care se află.
OTV-6 (USA-299)
Misiunea OTV-6 (probabil vehiculul 1, folosit în misiunile OTV-1 și OTV-3) a fost lansată în 17 mai 2020 de o rachetă Atlas V 501 și pentru prima dată aceasta a transportat și două experimente pentru NASA (unul care studiază efectul expunerii unor materiale la condițiile din spațiul cosmic iar celălalt va studia efectul radiației cosmice asupra unor semințe). Tot pentru prima dată, naveta are atașat în partea posterioară un modul de serviciu, care poate găzdui mai multe experimente științifice, în plus față de cele care se desfășoară în cala navetei. Vehiculul va lansa un satelit de mici dimensiuni al USAF. X-37B rămâne un vehicul al Forțelor Aeriene, dar procedurile pentru lansare, operațiuni orbitale și aterizare au fost preluate de US Space Force.
OTV-7 (USA-349)
Cel mai probabil, misiunea OTV-7 a folosit vehiculul al 2-lea (folosit în prealabil și în misiunile OTV-2, OTV-4 și OTV-5) și, pentru prima dată, a fost lansat de o rachetă Falcon Heavy (în 29 decembrie, pra 01:07 UTC), pentru că vehiculul a fost trimis pe orbită înaltă5 Orbită cu excentricitate înaltă (High Earth Orbit, –HEO) (toate celelalte misiuni precedente au zburat pe orbită terestră joasă). Misiunea OTV-7 s-a remarcat și printr-o serie de manevre realizate de avion, în care acesta a folosit frecarea cu atmosfera pentru a frâna și pentru a-și modifica parametri orbitali.
Rezumat
| Lansare | Misiune | Vehicul | Lansator | Rampă | Denumire | Durată | Aterizare | Pistă aterizare |
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 22.04.2010 | OTV-1 | X-37B-1 | Atlas V 501 | CC SLC-41 | USA-212 | 224 zile | 03.12.2010 | VAFB RNY12 |
| 05.03.2011 | OTV-2 | X-37B-2 | Atlas V 501 | CC SLC-41 | USA-226 | 468 zile | 16.06.2012 | VAFB RNY12 |
| 11.12.2012 | OTV-3 | X-37B-1 | Atlas V 501 | CC SLC-41 | USA-240 | 674 zile | 17.10.2014 | VAFB RNY12 |
| 20.05.2015 | OTV-4 | X-37B-2 | Atlas V 501 | CC SLC-41 | USA-261 | 717 zile | 07.05.2017 | KSC SLF |
| 07.09.2017 | OTV-5 | X-37B-2 | Falcon 9 B4 | KSC LC-39A | USA-277 | 780 zile | 27.10.2019 | KSC SLF |
| 17.05.2020 | OTV-6 | X-37B-1 | Atlas V 501 | CC SLC-41 | USA-299 | 909 zile | 12.11.2022 | KSC SLF |
| 29.12.2023 | OTV-7 | X-37B-2 | Falcon Heavy | KSC LC-39A | USA-349 | 434 zile | 07.03.2025 | VAFB RNY12 |