FAQ

Ce reprezintă un parsec?

NParsecul reprezintă o unitate de măsură a lungimii, folosită în astronomie. 1 parsec (pc) = 30.857×1012 km = 206.26×103 UA = 3.26156 ani-lumină. Cum s-a ajuns la această valoare? Dicționarul Enciclopedic 1993-2009 definește astfel parsecul: distanța egală cu depărtarea până la punctul din care raza medie a orbitei Pământului se vede sub unghi de o secundă. Imaginați-vă un triunghi dreptunghic în care cateta mai scurtă este distanța Pământ-Soare (distanță definită ca 1 unitate astronomică, 1 UA) iar unghiul dintre ipotenuză și cateta mai lungă este de 1 grad. Lungimea catetei mai lungi reprezintă exact 1 parsec.

Sunt câteva motive pentru care am ales acest nume pentru site: are legătură cu spațiul, este neutru, este scurt, ușor de ținut minte, este identic cu varianta lui în limba engleză și, cel mai important, domeniul parsec.ro a fost disponibil în momentul în care l-am înregistrat :)

Este adevărat că aselenizarea nu a avut loc?

Nu, nu este adevărat. Guvernele mint în general, dar aselenizarea a avut loc. Nici un secret nu poate fi păstrat de zeci de mii de oameni, câți au lucrat la programul Apollo. Gândiți-vă că eram în plin război rece și URSS abia ar fi așteptat o astfel de gafă din partea SUA (iar teoria că URSS și SUA au conspirat împreună este și mai neverosimilă). Astronauții au lăsat experimente pe suprafața Lunii, care funcționează și astăzi. Au fost aduse sute de kilograme de probe care au fost analizate în mai multe laboratoare din lume (iar dacă îmi spuneți că toată comunitatea științifică ia parte la această conspirație, din nou, este complet neverosimil). Locurile unde au aselenizat pot fi astăzi studiate de sonde plasate pe orbita Lunii. Japonia, India, China, Rusia au avut sonde pe orbita Lunii și au putut verifica urmele lăsate de misiunile Apollo. Au avut loc nu mai puțin de 6 aselenizări între iulie 1969 și decembrie 1972, de ce ar fi trucat cineva 6 aselenizări? Umbrele sunt în regulă, vă asigur, dacă nu mă credeți, verificați afară, pe Pământ, într-o zi cu soare. În plus, programul Apollo a fost continuarea programelor Mercury și Gemini, conform conspirației nici acestea nu au avut loc? Dar naveta spațială, Stația Spațială Internațională?

Dar de ce a fluturat steagul pe Lună?

Pentru că l-au fixat în solul lunar folosind o tijă, mișcările fiind transmise materialului din care era făcut steagul. Țineți cont că acesta mai avea o tijă în partea superioară, perpendiculară pe cea principală, pentru a-l menține într-o poziție corectă. Uitați-vă la imagini până la capăt și veți vedea că imediat ce astronauții iau mâna de pe steag, acesta îngheață într-o poziție și nu se mai mișcă, comportare imposibilă pe Pământ, într-un studio.

Cum au trecut astronauții de centurile Van Allen?

Centurile Van Allen nu sunt niște câmpuri de forță invizibile, așa cum am văzut în Star Trek. Ele sunt compuse din particule beta și protoni, accelerați ce-i drept la viteze mari, dar relativ ușor de ecranat (mult mai ușor de ecranat decât ar fi fost radiațiile X sau gama, dar din fericire acestea nu se găsesc în centurile Van Allen). În plus, astronauții nu au zăbovit prea mult, grăbindu-se să ajungă pe Lună și din alte motive, dar pentru a se feri de orice pericol au ales o traiectorie unde aceste centuri nu erau foarte extinse.

Care este diferența dintre un meteorit, asteroid și cometă?

Asteroizii sunt corpuri care au orbitele de obicei plasate între Marte și Jupiter, formând centura de asteroizi a sistemului nostru solar. Sunt milioane de astfel de obiecte, cu dimensiuni de până la 1000 kilometri. Unii din acești asteroizi ajung să intersecteze și orbita Pământului, indicând posibilitatea unui impact cu planeta noastră. Când un astfel de asteroid ajunge în atmosferă, datorită frecării, devine incendescent și astfel vizibil de la depărtare, moment în care spunem că avem de-a face cu un meteor sau bolid, dacă dimensiunile sale sunt sensibil mai mari. Este posibil ca meteorii să ardă complet în atmosferă sau, dacă au mase suficient de mari, fragmente din aceștia să ajună pe suprafața pământului. Un astfel de fragment care a fost recuperat de la suprafața Pământului poartă numele de meteorit. Spre deosebire de asteroizi, care sunt pietroși sau metalici de cele mai multe roi, cometele au un nucleu format în principal din substanțe volatile (apă) și ele provin din străfundurile sistemului solar (norul lui Oort). Apropiindu-se de Soare, suprafața cometei se încălzește și se desprind fragmente care formează coama cometei, uneori vizibilă și cu ochiul liber. Cometele pot da un ocol Soarelui sau pot sfărși prin a fi devorate de acesta. Dacă supraviețuiesc ocolului, este posibil să se întoarcă la intervale regulate, însă orbita lor este mult alungită, comparativ cu orbitele altor corpuri din sistemul solar.

Care este diferența dintre un cosmonaut și astronaut?

Diferența era ușor de făcut înainte de prăbușirea URSS-ului: cosmonauții erau cei care decolau spre spațiu la bordul capsulelor sovietice, iar astronauții erau americani, de cealaltă parte a Atlanticului. În timp, diferențele dintre cele două denumiri s-au estompat: naveta spațială a început să transporte astronauți din diverse state, iar astăzi capsulele rusești transportă americani pe orbită. Termenul de astronaut s-a încetățenit în prezent, de obicei cosmonaut este folosit doar pentru misiunile de dinainte de 1990, în care diferențele erau clare.

Cum ajung astronauții în spațiu?

În prezent, într-un singur fel: folosind racheta Soyuz și capsula cu același nume. Din 1981 și până în 2011, SUA foloseau naveta spațială pentru accesul la orbită, însă o dat cu retragerea acesteia din uz, au rămas doar capsulele rusești. China a devenit din 2003 a treia națiune care poate transporta prin forțe proprii un echipaj uman pe orbită, dar o face independent de colaborarea SUA-Rusia și a avut până în prezent (2013) doar patru lansări.

Câți astronauți sunt, în prezent, în spațiu?

Echipajul standard pe Stația Spațială Internațională este de 6 astronauți. În timpul schimbării acestora, se întâmplă să fie doar 3 (aceasta este capacitatea maximă a unei capsule Soyuz). Așadar, un răspuns cât de cât corect ar fi 6 sau 3. ISS este în permanent ocupată de un echipaj uman din 2000. Când naveta spațială era funcțională, aceasta putea transporta un echipaj de 7 persoane și putea rămâne pe orbită în jur de 10 zile. Uneori, un echipaj chinez se află pe cealaltă stație spațială Tiangong-1, dar pentru perioade scurte de timp și nu mai mult de 3 deodată.

De ce nu (mai) este Pluto planetă?

Încă de la descoperirea sa din 1930, Pluto a fost o planetă atipică. În primul rând, planul orbitei sale este înclinat cu 17 grade, comparativ cu restul planetelor. Mai mult de atât, orbita lui Pluto o intersectează pe cea a lui Neptun, iar între 1979 și 1999, Pluto a fost mai aproape de Soare decât Neptun. În 1978 a fost descoperit Charon, un satelit al lui Pluto. Spre deosebire de restul planetelor cu sateliți, cuplul Pluto – Charon efectua o mișcare de rotație în jurul centrului de masă al sistemului format de cele două corpuri, aflat la o distanță deloc de neglijat de suprafața lui Pluto. Nici o altă planetă din sistemul solar nu avea un astfel de comportament, centrul de masă al sistemului de corpuri planetă-sateliți aflându-se mult sub suprafața corpului central.

Observații recente au arătat că Pluto nu este decât un obiect din cele peste 70000 de corpuri cerești cu diametrul mai mare de 100 km ce formează așa-numita centură Kuiper, aflată după orbita lui Neptun. Pe măsură ce telescoapele deveneau tot mai puternice, astronomii au început să descopere tot mai multe obiecte în centura Kuiper: Quaoar (în 2002, cu un diametru apropiat de cel al lui Pluto), Haumea, Sedna (în 2003), Orcus (2004), Makemake (2005) și tot în 2005, Eris, un corp mai mare decât Pluto, aflat însă mai departe de Soare decât acesta. În 2007 a fost descoperit un planetoid cu aproximativ 50% mai mare decât Pluto, denumit deocamdată provizoriu OR10. Tot în 2005, telescopul Hubble a pus în evidență încă doi sateliți ai lui Pluto, Nix și Hydra iar în 2011 a fost descoperit al cincilea satelit, botezat Kerberos, Pluto semănând tot mai puțin cu o planetă, el fiind mai degrabă o colecție de obiecte cosmice care se rotesc în jurul centrului de masă comun.

Toate aceste descoperiri i-au făcut pe astronomi să redefinească termenul planetă. Astfel, Uniunea Astronomică Internațională a votat în 2006 cele trei criterii după care un corp ceresc poate fi denumit planetă:

  1. Să fie pe orbită în jurul Soarelui. Evident, Pluto îndeplinea acest criteriu.
  2. Să aibă suficientă gravitație încât forma corpului să fie aproximativ sferică.
  3. Să nu împartă orbita în jurul Soarelui cu alte corpuri, altele decât sateliții proprii.

Pluto bifează primele două criterii.

La formarea sistemului solar, planetele au devenit obiectele principale din zona orbitei proprii în jurul Soarelui. În decursul celor 4 miliarde de ani, alte obiecte de pe aceiași orbită cu planetele ori s-au lovit de acestea, formând sateliți sau inele, ori au fost expulzate de pe orbită. Pluto împarte însă orbita sa cu alte 70000 de obiecte relativ similare din centura Kuiper.

Pluto, împreună cu Quaoar, Haumea, Makemake, Eris, Orcus, Sedna, Ceres și alte corpuri din sistemul solar, majoritatea dincolo de Neptun, au fost reclasificate ca planete pitice, îndeplinind priemele două criterii, dar nu și pe al treilea. Fie trebuia să extindem numărul planetelor pentru a le include și pe acestea (oricât de multe ar fi, nu știm încă exact), fie renunțăm la ideea că Pluto este o planetă și stabilim o definiție clară a planetei.

Pluto nu a fost însă uitat, sonda New Horizons l-a survolat în 2015, descoperind o suprafață uimitoare și plină de surprize, însă acest lucru nu-l aduce înapoi în rândul planetelor. Cu siguranță că și Sedna sau Makemake au secrete care așteaptă să fie descoperite în viitor, însă un lucru este cert: Pluto nu îndeplinește noile criteriile pentru a fi o planetă, el făcând acum parte din numeroasa familie a obiectelor trans-neptunice.

Cum pot cumpăra pământ pe Lună?

Nu se poate. Dacă aveți un certificat care atestă că aveți o parcelă de pământ pe Lună atunci cu siguranță ați fost victima unei înșelătorii sau a unei glume. Luna nu aparține nici unui stat și nici unei companii, astfel că nu poate fi vorba despre un comerț de această natură. Puteți, în schimb, achiziționa bucăți din Lună care au ajuns pe Pământ sub formă de meteoriți.