Buletin Cosmic nr. 53

Lansări orbitale

Vineri, 6 decembrie 2019 (10:18), a avut loc a zecea lansare a unei rachete Electron (denumită Running our of fingers), de pe rampa LC-1 din Mahia, Noua Zeelandă. Șapte sateliți de mici dimensiuni au ajuns astfel pe orbită terestră joasă, printre care și satelitul japonez ALE-2, ce urmează să testeze o tehnică pentru a genera o ploaie artificială de meteori, pentru un spectacol la sol care ar putea fi inclus în festivitatea de deschidere a jocurilor olimpice de vară de la Tokyo.

Lansarea a fost una importantă pentru compania americană Rocket Lab deoarece a testat posibilitatea ca treapta primară a rachetei să reintre controlat în atmosferă și să rămână intactă până la impactul cu apa Oceanul Pacific. Peter Beck, directorul Rocket Lab, a confirmat, la scurt timp după lansare, că testul a fost unul de succes și racheta a continuat să trimită telemetrie până în momentul impactului, ceea ce înseamnă un pas spre viitoare tentative de recuperare a primei trepte Electron. Însă aceasta nu va reveni pe Pământ controlat, așa cum face Falcon 9, ci va fi recuperată din zbor, cu ajutorul unui elicopter.


Și tot vineri, 6 decembrie 2019, la scurt timp după lansarea Electron, o rachetă Soyuz-2.1a, lansată de pe cosmodromul Baikonur, a urcat pe orbită nava cargo Progress MS-13, pentru aprovizionarea Stației Spațiale Internaționale (la ora 11:34). A fost a treia și ultima lansare Progress a anului, dar a patra lansare cargo din Rusia spre Stația Spațială, pentru că în august capsula Soyuz MS-14 a fost lansată și a andocat la ISS fără a avea un echipaj la bord.

Progress MS-13 a fost încărcată cu aproape 2.5 tone de marfă, după cum urmează: 650 kilograme de combustibil pentru stația spațială, 50 de kilograme de oxigen pentru echipaj, 420 kilograme de apă, și 1.3 tone de experimente științifice și alte provizii pentru echipaj. Fără această lansare, proviziile de la bordul stației ar fi fost suficiente până în iunie 2020, dacă nici o altă capsulă nu ar mai fi fost lanstă până atunci. Andocarea cu ISS a avut loc luni, 7 decembrie, la o zi după anodcarea capsulei Dragon CRS-19, lansată joi, 5 decembrie.

Figure 1: Lansarea capsulei Progress MS-13 spre ISS la bordul unei rachete Soyuz-2.1a de la Baikonur (Sursa foto: Roscosmos)

Figure 1: Lansarea capsulei Progress MS-13 spre ISS la bordul unei rachete Soyuz-2.1a de la Baikonur (Sursa foto: Roscosmos)


Sâmbătă, 7 decembrie, două rachete chinezești Kuaizhou-1A au fost lansate la o distanță de doar 6 ore una după cealaltă (04:55, respectiv 10:52), de la centrul spațial Taiyuan, pentru a demonstra capacitatea de a lansa rapid acest tip de rachetă de calibru mic, destinată sateliților de mici dimensiuni care au ca destinație orbita terestră joasă. Acest lucru a fost posibil datorită faptului că lansarea acestei rachete a avut loc de pe o platformă mobilă și nu o rampă staționară, așa cum folosesc majoritatea rachetelor orbitale. Kuaizhou-1A este derivată din racheta balistică intercontinentală DF-21 și are patru trepte, trei cu combustibil solid și una cu combustibil lichid și poate urca până la 200 de kilograme pe orbita terestră joasă, până la maximum 700 kilometri altitudine.

Prima lansare Kuaizhou-1A de sâmbătă a urcat pe orbită satelitul de observații Jilin-1 Gaofen-2B (535 km). A doua rachetă a lansat 6 sateliți de mici dimeniuni, cu o masă totală de aproximativ 200 kilograme. Au fost lansările cu numărul 8 și respectiv 9 pentru racheta Kuaizhou-1A, care de la debutul său din 2013 nu a suferit nici un eșec.


A 50-a rachetă indiană PSLV (din 1993) a fost lansată miercuri, 11 decembrie, de la ora 11:55, având la bord un satelitul RISAT-2BR1 (682 kilograme), un satelit de observații al agenției spațiale indiene (ISRO) și alți 9 sateliți de mici dimensiuni pentru SUA, Japonia, Israel sau Italia. Ca de obicei, lansarea a avut loc de la centruls spațial Satish Dhawan. A fost a doua lansare a acestei rachete în configurația PSLV-QL (cu patru boostere suplimentare) și a 6-a lansare orbitală din India din acest an, dintre care una a fost a rachetei GSLV, care a dus sonda Chandrayaan-2 pe orbita Lunii.

RISAT-2BR1 este folosit atât în scopuri civile (agricultură, management dezastre, sector forestier), dar și pentru observații militare. Cu o perioadă de viață de 5 ani, satelitul a fost plasat pe o orbită circulară la 576 km altitudine și o înclinație orbitală de 37 de grade.


Tot miercuri, la ora 10:30, o rachetă Soyuz-2.1b a lansat un nou satelit GLONASS-M (nr. 759), parte a constelației de geolocalizare rusești, echivalentul sistemului GPS american sau al sistemului Galileo european. Lansarea a avut loc de la cosmodromul militar de la Plesetsk, după ce ieri numărătoarea inversă a fost oprită cu 60 de secunde înainte de lansare, din cauza unei probleme tehnice. Racheta a decolat de pe rampa 433, recent renovată după ce aceasta a fost serios avariată în 2002, când o rachetă Soyuz-U s-a prăbușit la scurt timp după lansare, din cauza unei probleme cu motoarele primei sale trepte. Soyuz-2 deține recordul pentru cel mai des folosită rachetă în ultimul timp, având 14 lansări doar în 2019, mai mult decât oricare rachetă care a fost lansată în acest an.

Seria M este a doua generație de sateliți GLONASS, introdusă în 2001. Satelitul lansat miercuri va încloui satelitul GLONASS nr. 717, cel mai vechi satelit GLONASS aflat în uz, lansat de o rachetă Proton în decembrie 2006. În prezent se lucrează la a treia generație de sateliți GLONASS (seria K), iar primii sateliți din noua generație au fost lansați în pentru teste în 2011 și 2014.

Alte evenimente

Capsula Cygnus NG-11 S.S. Roger Chaffee și-a modificat orbita în cursul zilei de joi, 5 decembrie și a revenit distructiv prin atmosferă a doua zi, vineri, între 18:30-20:30. Capsula a fost lansată cu provizii spre Stația Spațială Internațională în 19 aprilie 2019, cu care a rămas cuplată până în 6 august 2019. De atunci, Cygnus NG-11 a rămas pe orbită, unde a derulat mai multe experimente, stabilind și un record personal pentru longevitatea acestui vehicul pe orbită, după separarea de ISS. Cygnus NG-12 SS Alan Bean, lansată în 2 noiembrie 2019, se află cuplată cu modulul Unity al ISS, unde va rămâne până în ianuarie 2020. Următoarea lansare a unei capsule Cygnus spre ISS este programată pentru începutul lunii februarie 2020.


Miercuri, 11 decembrie, a avut loc al 12-lea zbor al unei capsule New Shepard a companiei Blue Origin, într-unul din ultimele teste înainte de startul misiunilor cu turiști la bord, dornici să ajungă pentru câteva minute în imponderabilitate și chiar în spațiu. A fost al 6-lea zbor pentru racheta și capsula New Shepard folosite miercuri, capsulă care a ajuns până la 104.5 km altitudine, cu 4.5 kilometri dincolo de linia Karman, care marchează începutul spațiului cosmic, după una dintre cele mai acceptate definiții. Trebuie menționat faptul că New Shepard efectuează zboruri suborbitale, așadar energia necesară este cu mult mai mică decât în cazul vehiculelor care au ca destinație orbita terestră.

Figure 2: Capsula reutilizabilă New Shepard, la finalul unei misiuni suborbitale, revenind la sol (Sursa foto: Blue Origin.)

Figure 2: Capsula reutilizabilă New Shepard, la finalul unei misiuni suborbitale, revenind la sol (Sursa foto: Blue Origin.)


Varianta audio a acestui material poate fi ascultată la Radio România Cultural.