Buletin Cosmic nr. 27

February 13, 2019 [Claudiu] reading_time

Compania Mars One, care din 2012 promite călătorii spre Marte, a intrat în faliment. Aceasta a vândut chiar și bilete în acest sens datorită unor campanii media agresive și o expunere pe măsură, fiind susținută public și de un laureat al premiului Nobel pentru fizică, Gerard t’Hooft. Potrivit planurilor inițiale, primii coloniști ar fi urmat să ajungă pe Marte în 2023, însă compania nu a oferit niciodată detalii tehnice cu privire la planurile sale sau mijloacele prin care doritorii ar fi ajuns pe Marte sau cum ar fi supraviețuit acolo, deși aproape un milion de dolari au fost adunați doar din donații, fără a socoti vânzările de bilete. Compania nu a făcut niciodată publice datele financiare detaliate sau număr de bilete vândute, dar cei care au investit în Mars One pot să fie acum siguri că nu vor ajunge prea curând pe Marte. Sau, cel puțin, nu cu ajutorul lui Mars One.


După o lansare eșuată a unui satelit în 15 ianuarie, Iranul a ratat săptămâna trecută și a doua tentativă de a trimite un satelit pe orbită în acest an. Satelitul, denumit Dusti, trebuie să fie, conform declarațiilor oficiale, un satelit civil de observare a suprafeței Pământului, însă regimul de la Teheran este acuzat de puterile occidentale că folosește programul spațial pentru a-și dezvolta rachete de atac cu rază lungă de acțiune. Totuși modelul de rachetă folosit în cele două lansări nu pare să aibă aplicații militare.


Marți, o rachetă europeană Ariane 5 a început cu dreptul anul 2019 și a lansat doi sateliți de telecomunicații pe orbită geostaționară: Hellas Sat 4 (construit de Lockheed Martin pentru Grecia și Arabia Saudită) și GSAT-31 (satelit indian). Lansarea a avut loc, ca de obicei, de la centrul spațial european de la Kourou, Guiana Franceză, de unde lansările de sateliți geostaționari pot profita la maximum de apropierea de Ecuator, ce se traduce prin consum mai redus de combustibil și, deci, performanțe sporite ale rachetei comparativ cu lansări de la latitudini superioare. A fost a 103-a lansare pentru Ariane 5 și a 70-a lansare în configurația ECA, singura rămasă activă, capabilă să urce pe orbită geostaționară peste 11 tone.


Sonda chinezească Chang’e-4 aflată pe fața îndepărtată a Lunii din 3 ianuarie 2018 a intrat din nou în hibernare luni, pregătindu-se să înfrunte noaptea lunară care durează aproximativ 14 zile. În noaptea precedentă, temperaturile în craterul von Karman au scăzut până la -190 de grade Celsius, mai jos decât se așteptau inginerii chinezi, dar atât platforma staționară, cât și roverul Yutu-2 sunt pregătiți să facă față condițiilor meteo selenare. Yutu-2 este într-o stare bună și a parcurs 120 de metri pe suprafața Lunii, deja cu 6 metri mai mult decât a reușit în total primul rover Yutu, ajuns pe Lună în decembrie 2013 împreună cu sonda Chang’e-3. Chang’e-4 se va trezi din hibernare la 1 martie, în timp ce Yutu-2 cu o zi mai devreme, pentru a continua explorarea feței îndepărtate a Lunii. China plănuiește o nouă misiune selenară la finalul acestui an, Chang’e-5, care urmează să aducă înapoi pe Pământ eșantioane de probe de pe suprafața Lunii.


După ce 83 de zile capsula Cygnus NS-10 S.S. John Young a fost andocată cu modulul Unity al Stației Spațiale Internaționale, vineri brațul robotic a decuplat vehiculul, care ulterior s-a depărtat de avanpostul orbital. Acesta va mai petrece câteva zile pe orbită pentru a derula o serie de experimente științifice, înainte de a plonja distructiv în atmosfera Pământului în 25 februarie, încărcată cu 2.5 tone de deșeuri. Cygnus-10 a transportat anul trecut peste 3.3 tone de provizii și experimente științifice spre orbită, fiind alături de capsula Dragon de la SpaceX modalitatea prin care SUA poate alimenta stația spațială. Următoarea misiune Cygnus, lansată de o rachetă Antares, este programată pentru 17 aprilie.


Agenția Spațială Europeană a decis ca viitorul rover, care va ajunge pe Marte în 2021 în căutare de ADN extraterestru, să poarte numele lui Rosalind Franklin, cercetătoarea care a avut o contribuție importantă la descoperirea structurii moleculare a ADN-ului aici pe Pământ. Roverul va reprezenta a doua parte a misiunii ExoMars, după ce în 2016, prima parte a misiunii, agenția spațială europeană reușea trimiterea unui satleit pe orbita lui Marte, denumit Trace Gas Orbiter, care urmează să fie folosit pentru observații științifice, dar și ca releu de comunicare pentru viitorul rover european.