Interiorul Lunii

Seismografele lăsate de echipajele Apollo pe suprafața Lunii acum 30 de ani continuă să fie de folos celor implicați în studiul compoziției satelitului nostru natural.

O echipă de cercetători de la Centrul Marshall (din cadrul NASA), Huntsville (Alabama) a publicat recent în Science un studiu realizat după datele primite de la cele cinci seismografe aflate pe Lună, în prima jumătate a anilor ’70, date despre mișcarea suprafeței satelitului. Calculatoarele din acei ani erau prea rudimentare pentru a putea prelucra aceste date. În ultimii ani, datele au fost reanalizate folosind tehnici analitice moderne și computere mult mai rapide.

La fel ca și în cazul Pământului, suprafața Lunii este uneori zguduită de cutremure. Acestea crează unde care se propagă și se reflectă în profunzimea Lunii iar analizarea acestora poate livra detalii despre structura Lunii. Echipa de cercetători condusă de Renne Webber crede că nucleul Lunii, care are o vechime de 4.5 miliarde de ani, este format din fier lichid, similar cu nucleul planetei noastre. Raza porțiunii lichide a nucleului lunar ar fi, după ultimele estimări, de 330 kilometri (estimările anterioare ofereau valoarea de 365 kilometri, valoare care nu este semnificativ diferită, dacă ținem cont de incertitudinile acestor măsurători). In interiorul acestei formatiuni s-ar gasi un miez solid cu raza de 240 km, la fel ca un cazul Pamantului.

Noile (vechile?) date vor fi de folos studiilor formării și evoluției sistemului nostru solar, lărgind în același timp orizontul cunoștințelor noastre despre Lună.

Primele imagini de la Chang’E 2

Agenția Spațială Chineză a dat publicității primele imagini ale suprafeței lunare trimise de sonda Chang’E 2. Lansată în data de 1 octombrie 2010, Change’E 2 a ajuns pe orbita Lunii la 112 ore de la lansare, principala sa misiune fiind căutarea unui loc potrivit pentru aterizarea viitoarei probe Chang’E 3 (care este programată pentru lansare în 2013). Locul ales pentru viitoarea misiune se pare că a fost deja ales, zona Sinus Iridium. Chang’E 2 a fost inițial backup-ul sondei Chang’E 1, însă după succesul misiunii Chang’E 1, aceasta a fost modificată pentru o misiune de sine stătătoare. Misiunea acesteia va dura aproximativ 6 luni. Printre alte modificări, rezoluția camerei CCD a noii sonde este de 10 m, spre deosebire de 120 m (Chang’E 1). Numele acestei serii de sonde vine de la o zeiță din mitologia chinezească, asociată cu satelitul nostru natural.

Imagine 3D a craterului Laplace, înregistrată de Chang’E 2 la data de 28 octombrie 2010

Baza selenară niponă în 2020

JAXA a anunțat că dorește să construiască o bază lunară până în 2020, însă aceasta urmează să fie operată nu de astronauți, ci de… roboți. Amplasarea bazei va fi în apropiere de polul sud lunar, localizarea sa exactă urmând să fie stabilită după o analiză atentă a imaginilor furnizate de sonda Kaguya (tot de producție niponă).

Roboții, cu o greutate estimată de 300 kg, vor avea ca sursă de energie lumina solară și vor putea explora suprafața selenară cu o autonomie de 100 km, urmând să fie dotați șenile, camere de înaltă rezoluție și diverse instrumente științifice. O rachetă urmează să aducă pe Pământ probe din solul lunar, prelevate de acești roboți.

Întregul proiect este estimat la aproximativ 2.2 miliarde de dolari. JAXA plănuiește un zbor cue chipaj uman spre Lună în jurul anului 2020 și stabilirea unei baze cu prezență umană continuă până în 2030, roboții urmând să pregătească terenul pentru sosirea astronauților niponi. Această știre vine la scurt timp după anunțarea unui alt plan al JAXA, de a trimite roboți umanoizi pe Lună.

India și China și-au exprimat intenție în mod public că doresc să trimităfiecare astronauți pe Lună, aproximativ în aceiași perioadă, între 2020 și 2030, în timp ce NASA a declarat că plănuiește o misiune spre un asteroid și apoi spre Marte. Se anunță așadar o nouă cursă interesantă spre Lună, de data asta în trei (Japonia, China, India). Până la urmă, totul se reduce la voință politică și financiară, să vedem cine va rezista până la final.

Picioare nipone pe Lună

Agenţia spaţială japoneză (JAXA) intenţionează să trimită un robot pe suprafaţa Lunii. Până aici, nimic neobişnuit, doar că robotul nu va fi un rover, aşa cum se obişnuia până acum, ci va fi un robot umanoid, adică va folosi două picioarele pentru deplasare şi nu o serie de roţi, varianta cel mai des aleasă pentru astfel de sonde. Inginerii niponi au ales varianta unui robot umanoid pentru că această idee li s-a părut mai fascinantă şi stimulantă, după cum a declarat un oficial din cadrul JAXA. Proiectul va costa în jur de 10 milioane de dolari şi se speră că robotul va păşi pe suprafaţa Lunii până în 2015.

Imaginea de mai sus este captată de sonda japonză Kaguya (Selene) lansată anul trecut, care a transmis primele imagini de înaltă rezoluţie de pe orbita lunară, imaginea imitând prima fotografie a unui “răsărit terestru” surprins pentru prima dată de echipajul Apollo 8, primul echipaj uman care a orbitat Luna, în decembrie 1968.

Tone de apă pe Lună

Luna se vrea explorată, chiar şi după întreruperea programului Constellation. Echipa de cercetători care a analizat datele furnizate de sonda indiană Chandrayaan-1 a găsit o multitudine de cratere lunare, în zona polului nord lunar, care ar găzdui cel puţin 600 de milioane de tone de apă îngheţată. Apa ar putea fi folosită pentru o ipotetică bază lunară şi ar putea fi o sursă de oxigen pentru un echipaj uman, reducând astfel semnificativ costurile unei prezenţe umane permanente pe Lună. Prezenţa apei pe Lună a fost pusă în evidenţă şi de sonda americană LCROSS, în cursul anului trecut. Din păcate însă, administraţia americană a decis ca Luna nu mai reprezintă un obiectiv primar al astronauţilor săi, NASA urmând să îşi contreze resursele în alte direcţii. Între timp, agenţia spaţială indiană pregăteşte Chandrayaan-2, viitoare sa sondă lunară, care va fi lansată peste 3 ani şi va conţine şi un rover rusesc, pentru o cercetare mai detaliată a solului lunar.