EPOXI survolează cu succes cometa Hartley 2

În 2005, un proiectil al sondei Deep Impact a lovit cometa Temple, permițându-ne astfel să avem acces la informații noi despre compoziția respectivei comete. După încheierea acestei misiuni, sonda a continuat să orbiteze planeta noastră. A fost rebotezată EPOXI și a așteptat următoarea sa întâlnire cu o cometă, Hartley 2, întâlnire care a avut loc în cursul zilei de astăzi.

Hartley 2 văzută de EPOXI cu 18 ore înainte de survol

Imaginile radar obținute de radiotelescopul Arecibo au fost primele care au arătat faptul că această cometa are o formă alungită. Datorită jeturilor de gaze care erup la suprafața cometei și acționează ca niște propulsoare, estimarea poziției acesteia nu este un lucru ușor. Pentru a putea ține cometa mereu în câmpul vizual al sondei EPOXI, inginerii de la sol au trebuit să dezvolte algoritmi destul de complicați, mai ales că pentru a transmite imaginile din memoria sondei spre Pământ, acesta a trebuit să se rotească pentru a-și îndrepta antena spre planeta noastră. Trebuie reținut faptul că EPOXI nu a fost construită pentru această misiune și din acest motiv geometria sondei și a instrumentelor de la bord nu a fost optimizată pentru întâlnirea cu Hartley 2 (lungimea cometei este aproximativ 2 km).

Hartley 2 văzută de EPOXI de la 700 km distanță

Datele au venit însă cu câteva săptămâni înainte de survol, cercetătorii descoperind o zonă a cometei bogate în gheață carbonică, care sublima în prezența Soarelui, creând jeturi de gaze bogate în dioxid de carbon și praf, spre deosebire de alte comete care emană jeturi formate în special din apă. În timpul survolului, jeturi de gaze au fost observate chiar și pe partea care nu este iluminată direct de Soare. Deși au mai fost indicații că acest lucru se întâmplă în mod normal și cu alte comete, observația de astăzi este cea mai clară demonstrație în acest sens. În partea din mijlocul cometei este o zonă care pare să conțină mai mult praf extrem de fin, redistribuit din alte zone ale sale, aspect observat și la unii asteroizi.

Echipa de la sol va continua să monitorizeze cometa și să analizeze imaginile în următoarele două săptămâni, în timp ce EPOXI se depărtează de Hartley 2, cea mai mică, dar cea mai activă cometă din cele cinci analizate de aproape de sondele NASA, acesta fiind unul din motivele pentru care Hartley 2 a fost aleasă ca țintă pentru EPOXI. În total sonda va livra echipei de la sol aproximativ 1200 de imagini cu suprafața cometei, iar analiza datelor va dura cel puțin câteva luni până la publicarea primelor rezultate.

Aceste corpuri cerești au fost extrem de importante în trecutul planetei noastre, fiind probabil răspunzătoare de apariția apei pe Pământ sau chiar fragmente de substanțe organice care în final au dus la apariția vieții.

Pe blogul Planetary Society poate fi observată o animație efectuată din cele 5 imagini disponibile până în prezent. Alte imagini pot fi găsite pe site-ul NASA. Această misiune schimbă complet imaginea cometelor, despre care se credea până acum că au o formă mult mai regulată și o suprafață mai netedă. Hartley 2 și misiunea EPOXI rescrie practic manualele de astronomie, modificând percepția noastră asupra cometelor.

EPOXI se pregăteşte pentru Hartley 2

Sonda EPOXI a efectuat cu succes manevrele de corecţie orbitală pentru întâlnirea cu cometa Hartley 2, planificată pentru 4 noiembire 2010.  Motoarele au fost folosite timp de 11.3 secunde, timp suficient pentru alterarea traiectoriei sondei, care va survola Pământul, folosindu-se de gravitatţia planetei noastre pentru a-şi modifica traiectoria, astfel încât sonda sa intercepteze cometa Hartley 2 în noiembrie.

Lansată în 2005, misiunea Deep Impact a avut ca scop studierea cometei 9P/Tempel, printr-o coliziune a unui proiectil cu miezul cometei şi studierea particulelor care au rezultat în urma acestui impact de către sonda aflată la o distanţă sigură. Acest eveniment a avut loc în 2005, la 6 luni după lansare, fiind primul de acest fel (misiunile precedente de acest tip, Giotto şi Stardust au presupus doar survolul cometelor, nu şi generarea unei coliziuni). După încheierea misiunii, s-a decis redenumirea misiunii din Deep Impact în EPOXI şi folosirea sondei pentru studiul cometei Boethin. Însă în momentul în care s-au făcut calculele pentru interceptarea cometei de către sondă, aceasta nu a mai fost de găsit. Cel mai probabil, cometa Boethin s-a dezintegrat în mai multe fragmente, astfel că atenţia echipei de la sol s-a mutat asupra cometei Hartley 2. Aceasta va fi cel mai aproape de Pământ în data de 20 octombrie 2010, când se va afla la o distanţa de 18 milioane de kilometri de planeta noastră, fiind vizibilă cu ochiul liber (magnitudine 5). Cometa are o periodicitate de 6 ani, revenind la o distanţă asemănătoare în 2017.

Imagine: NASA/JPL

NASA confirmă prezenţa apei pe Lună

Rocile lunare aduse în cadrul programului Apollo nu au prezentat urme de apă lunară. Cantităţile mici de apă detectate în aceste roci au fost puse pe seama contaminării terestre. Teoriile sugerau faptul că solul lunar ar putea conţine apă, dar aceasta nu a fost încă detectată. Până de curând.

Revista Science publică astăzi primul articol (dintr-o serie de trei) despre un studiu în care trei sonde independente confirmă existenţa moleculelor de apă la polii satelitului nostru natural. Date înregistrate atât de către sonda indiană Chandrayaan-1 (momentan inactivă), cât şi de către sondele Epoxi şi Cassini sugerează că solul lunar conţine molecule de apă chiar dacă într-o cantitate infimă, dar mai multă decât se estima iniţial. NASA confirmă aceste date într-un comunicat oficial, dat publicităţii acum câteva minute.

În octombrie, prin două explozii controlate pe suprafaţa lunară, NASA speră să dizloce şi să poate detecta direct urme de apă de pe Lună, cu ajutorul sondei LCROSS şi a treptei Centaur.