În timpul acestor activități, cei doi cosmonauți au pierdut două instrumente care au intrat pe orbita Pământului. Cele două instrumente pierdute nu sunt esențiale, însă acestea nu mai pot fi recuperate și contribuie acum la tonele de gunoi cosmic care orbitează planeta noastră. NORAD monitorizează fiecare obiect de acest tip și anunță NASA pentru ca ISS să poate efectua din timp manevre de ocolire a acestora, în cazul în care traiectoria Stației Spațiale va intersecta traiectoria unui astfel de gunoi cosmic (care poate fi părți ale unor rachete mai vechi, sateliți nefuncționali, etc). Deși au dimensiuni mici, datorită vitezelor mari ale acestor obiecte impactul cu Stația Spațială Internațională poate fi catastrofal. Anul trecut, un astronaut american a pierdut o întreagă trusă cu scule în valoare de 100 000 USD din cauză că aceasta nu a fost bine prinsă în timpul misiunii extravehiculare iar primul incident de acest tip a avut loc încă de la prima activitate extravehiculară americană, realizată de Ed White la bordul Gemini 3 (3 iunie 1965).

Aceasta a fost cea de-a 147-a activitate extravehiculară destinată asamblării Stației Spațiale Internaționale, prima EVA pentru Kornienko și a patra pentru Yurchikhin. Următoarea activitate extravehiculară din cadrul Expediției 24 este planificată pentru 5 august și va fi efectuată de către Doug Wheelock și Tracy Caldwell Dyson, pentru a efectua modificări ale modulului Unity și a brațului robotizat Canadarm2.

Navetele spațiale vor fi retrase, dar nu în acest an. Deja ultima lansare a fost mutată pentru 2011 și Congresul a mai aprobat cel puțin încă un zbor al navetei pentru anul viitor, așa că este posibil să mai avem cel puțin două zboruri după termenul prevăzut inițial pentru retragerea bătârnelor navete spațiale (decembrie 2010). Acest lucru nu doar va micșora pauza dintre zborurile americane cu echipaj uman, dar va ajuta la păstrarea a 7500 de locuri de muncă pentru cei care lucrează în cadrul NASA sau pentru contractorii privați ai agenției guvernamentale.

Acest joc se vrea o variantă de test pentru un alt plan NASA, mai ambițios, denumit Astronaut: Moon, Mars and Beyond, care va permite colaborarea jucătorilor pentru a explorare virtuală și realistă a Lunii, a planetei Marte și a spațiului interplanetar, joc care va fi lansat în următoarea perioadă.

Moonbase Alpha poate fi descărcat (~1GB) gratuit folosind platforma Steam și este disponibil doar pentru Windows. Jocul în sine poate fi plictisitor și repetitiv, dar asta pentru că încearcă să fie realist: acțiunile unui astronaut în timpul unei misiuni nu sunt tot timpul extrem de interesante, cel puțin nu vă așteptați să împușcați meteoriți cu pistoale laser. Aveți de reparat conducte, de manipulat roboți și de strâns suruburi, întocmai cum ar face un astronau pe Lună. Încercați să urmăriți live operațiunile extravehiculare care au loc pe orbita Pământului, când locatarii ISS repară sau montează ceva în afara stației: pentru un ochi neavizat, toate operațiunile sunt extrem de plictisitoare și durează ore întregi.

Bazat pe un engine Unreal, grafica jocului este plăcută și destul de reușită. Scenariul este următorul: vă aflați pe Lună iar avanpostul a fost lovit de un meteorit. Va trebui să faceți lucrările neccesare pentru a restabili oxigenul în habitatele lunare, ocupate de colegi. Jocul se poate aborda de unul singur, dar este plictisitor. Cel mai indicat este să fie jucat în modul cooperativ, cel puțin doi jucători, care să îți împartă sarcinile. Pe Lună veți avea la dispoziție echipamente realiste, inclusiv roverul lunar real, conceput pentru misiunile pe Lună care trebuiau să aibă loc în 2020, conform planului lui Bush. Din păcate, după cum știm deja, acest plan a fost abandonat de administrația curentă a Casei Albe, așa că roverele probabil vor ajunge în muzee, însă voi le veți putea folosi în joc unde veți putea admira și landerele lunare Altair.

Rosetta a fost lansată de Agenția Spațială Europeană în 2004 și se află acum în drum spre un rendezvous cu cometa 67P/Churyumov-Gerasimenko, întâlnirea de sâmbătă fiind doar un obiectiv secundar al misiunii.

În mod normal, doar trei dintre cele patru roți sunt folosite la un moment dat, una fiind de rezervă, câte una din roți fiind oprită la intervale de timp prestabilite, pentru folosirea tuturor în mod egal. De acum înainte însă, Dawn va folosi permanent cele trei roți care au rămas, sperând ca nici una dintre ele să nu mai cedeze în viitor.

Dawn a fost lansată în 2007 la bordul unei rachete Delta II, având ca misiune studierea lui Vesta și Ceres, fiind una din puținele sonde ale NASA propulsate de motoare ionice.

Shannon Walker a adus la bordul ISS ceasul purtat de Amelia Earhart în timpul zborurilor sale peste Atlantic, Earhart fiind prima femeie care a traversat în zbor oceanul, prima dată ca pasager (1928), și ulterior ca pilot (1932). La 76 de ani de la acel zbor istoric, printr-o întâmplare fericită a sorții, capsula rusească Soyuz a andocat cu Stația Spațială Internațională chiar deasupra oceanului Atlantic, ceasul Ameliei Earhart tarversând încă o dată Atlanticul, de data această la o altitudine și cu o viteză la care în 1932 doar unii puteau visa. Amelia Earhart a dispărut n 1937, în timpul unui zbor deasupra oceanului Pacific.

IKAROS va folosi fotonii incidenți pe pânzele sale și pentru a genera curent electric, necesar pentru funcționarea sondei pe parcursul misiunii.

The Planetary Society va lansa anul viitor prima dintr-o serie de trei astfel de sonde, cu scopul de a testa această tehnologie în vederea folosirii propulsiei solare pentru navele care vor studia în viitor sistemul solar.

Lansarea de astăzi de la centrul spațial coreean de la Goheung’s Naro urma să pună pe orbită un satelit pentru studiul schimbărilor climatice, la o altitudine de 302 km. La 137 de secunde după lansarea de la ora 17:01 ora locală, la o altitudine de 70 de km, racheta a explodat, distrugând complet încărcătura de la bord și năruind visele coreene de a avea o rachetă proprie.

Construită parțial în Rusia și parțial în Coreea de Sud, racheta, înaltă de 33 de metri,  a costat aproximativ 500 de milioane de dolari și oficialii coreeni sperau să fie vehiculul care să facă din Coreea de Sud a zecea țară capabilă de lansări proprii de sateliți. Eșecul de astăzi pune însă la grea încercare întreg programul spațial coreean.

Astrobiologul Chris McKay de la Centrul de Cercetări Aames al NASA afirmă că acetilena ar putea fi principala sursă de hrană a unor organisme al căror metabolism se bazează pe metan spre deosebire de metabolsimul bazat de apă, cum este cazul pe planeta noastră. Până în prezent, microorganismele care ar funcționa cu metan (în loc de apă) sunt doar niște teorii, dar ele ar putea fi o realitate în condițiile cu totul speciale de pe Titan. La minus 179 de grade Celsius, temperatura pe Titan, metanul este lichid și din abundență și acesta ar putea sta la baza activităților biologice care ar putea teoretic exista acolo.

Acetilena este produsă ca urmare a reacției particulelor solare cu atmosfera lui Titan, însă lipsa acesteia de pe suprafața planetei poate fi explicată și prin transformarea acetilenei în alte molecule mai complexe cât timp aceasta este încă în atmosferă.

Datele sunt încă preliminare, lăsând astfel loc de speculații fascinante.

În fotografia de mai sus se poate observa reflexia Soarelui în oceanul de hidrocarburi de pe Titan, imagine surprinsă recent de către sonda Cassini.