Toate articolele din categoria: Articole

Întrebări pentru Dumitru Prunariu

Publicat în de
12

În 2011 nu sărbătorim doar 50 de ani de la zborul lui Gagarin, primul om în spațiul cosmic sau 30 de ani de la prima misiunea a unui vehicul spațial reutilizabil, naveta spațială americană Columbia. Pe 16 mai 2011, românii au un nou prilej de sărbătoare: se împlinesc 30 de ani de la zborul primului cosmonaut și singurului cosmonaut român, Dumitru Dorin Prunariu.

La bordul unei capsule Soyuz, în cadrul ultimei misiuni din programul Intercosmos, cosmonautul nostru s-a îndreptat către stația spațială rusească Salyut 6, unde a petrecut șapte zile, revenind pe Pământ în 22 mai 1981. Jurnalul Național publică mâine o ediție de colecție dedicată acestui eveniment.

Pe Dumitru Dorin Prunariu l-am întâlnit prima dată acum 8 ani, la Cluj-Napoca, în cadrul simpozionului dedicat lui Hermann Oberth. Era aniversarea a 80 de ani de la obţinerea de către Hermann Oberth a diplomei de profesor de fizică şi matematică la Universitatea din Cluj, ocazie cu care a fost dezvelit și un bust al marelui savant, în holul Universității. Am obținut atunci un atuograf pe o schiță a navei Enterprise NCC-1701-D. A doua întâlnire cu primul cosmonaut român a avut loc acum câteva zile la evenimentul organizat de SGAC, “Viitorul Apărării Planetare”, unde am mai făcut un pas și am obținut promisiunea domnului Prunariu de a acorda un interviu pentru site-ul parsec.ro.

Astfel, invit toți cititorii site-ului să profite de ocazie și să trimită întrebările pentru Dumitru Dorin Prunariu la adresa din secțiunea de contact a site-ului sau sub formă de comentarii la acest articol, până la data de 31 mai. Aveți șansa de a primi răspunsuri de la un român care a fost șapte zile pe orbită în jurul Pământului și care a rămas implicat în activitățile spațiale, la cel mai înalt nivel.

Rusty Schweickart

Publicat în de
Răspunde

Rusty Schweickart are 75 de ani și nu este un om obișnuit.

Pilot de vânătoare în misiune, se afla la o cafenea din Franța când a citit în presă despre zborul lui John Glenn. Era 21 februarie 1962 și Rusty luase deja o decizie ce avea să îi schimbe complet viața: avea să aplice pentru un post de astronaut, la NASA.

În octombrie 1963, cu mai puțin de o săptămână până să își sărbătorească ziua de naștere, Rusty Schweickart, împreună cu Buzz Aldrin, William Anders, Charles Bassett, Alan Bean, Eugene Cernan, Roger Chaffee, Michael Collins, Walter Cunningham, Donn Eisele, Theodore Freeman, Richard Gordon, David Scott și Clifton Williams aveau să fie selectați astronauți în cel de-al treilea val de recrutări al NASA. Din păcate Bassett, Chaffee, Freeman și Williams aveau să ne părăsească înainte de a efectua un zbor, însă ceilalți au fost printre cei mai norocoși oameni din lume. Citește continuarea →

Apărarea planetară

Publicat în de
2

Workshopul care a avut loc duminică, 8 mai 2011 în cadrul Politehnicii București a fost o excelentă ocazie pentru a face cunoscut publicului larg problema obiectelor cosmice din apropierea Pământului (NEO – Near Earth Objects). Acestea sunt, în marea lor majoritate, asteroizi, dar pot fi comete (aproximativ 1-2%) care pot pune în pericol viețile a zeci, sute de milioane de oameni sau pot afecta chiar existența întregii omeniri.

Prezentările oferite de Bill Ailor (Space Corporation), Marius Piso (Agenția Spațială Română), Dumitru Prunariu (membru al echipajului misiunii Soyuz 40) și Rusty Schweickart (Apollo 9, fondatorul Fundației B612) au reușit să clarifice și să popularizeze aspecte importante legate de pericolele ce pot veni din cer și mai ales despre cum putem să le facem față. Citește continuarea →

Cum se stabilește ora lansării?

Publicat în de
1

V-ați întrebat vreodată cum stabilește NASA ora lansării pentru navetele spațiale? Factorul principal care dictează momentul lansării îl reprezintă sincronizarea planelor orbitale ale navetei și ale țintei acesteia (de obicei ISS).

Stația Spațială Internațională se rotește în jurul Pământului și efectuează o orbită completă în jurul planetei noastre la fiecare 90 de minute, la o altitudine de aproximativ 350 km și o înclinare a planului orbital față de ecuator de 51.6 grade. Însă în timul celor 90 de minute, Pământul s-a rotit și el în jurul axei, astfel că după efectiarea unui tur complet, ISS nu va ajunge deasupra aceluiași punct, permițându-i astfel stației spațiale să survoleze în timp întreaga planetă.

ISS trece de două ori pe zi deasupra Centrului Spațial Kennedy, moment potrivit pentru o lansare. Planul orbital al navetei și cel al ISS trebuie să fie sincronizate cât mai precis, lucru ce îi oferă de obicei navetei o fereastră de 10 minute pe zi. Dincolo de acest interval de timp, naveta nu își mai poate ajusta din zbor sincronizarea planului orbital și nu va mai ajunge din urmă ISS pentru andocare, datorită cantității prea mari de combustibil ce ar trebui folosiți pentru această manevră. Cele 10 minute zilnice nu rămân fixe, ci se deplasează o dată cu trecerea timpului. De exemplu, dacă pentru ieri lansarea era programată pentru 22:47, tentativa de luni va avea loc la ora 21:33.

Mai sunt însă și alte criterii care dictează ora lansării: după incidentul care a dus la pierderea navetei Columbia, NASA a instituit o serie de măsuri de siguranță suplimentare printre care a fost inclusă și filmarea lansării navetei spațiale din mai multe unghiuri folosind camere de luat vederi, pentru a surprinde orice anomalie. Pentru ca acestea să funcționeze corespunzător, o lansare în timpul zilei este de preferat unei lansări pe timp de noapte, deși această regulă nu a fost respectată de fiecare dată.

Se ține cont și de perioadele de somn/veghe ale echipajului (care sunt modificate înainte de lansare pentru a se adapta la intervalele de lucru și odihnă de pe ISS) și de traficul și prognoza meteo din zona rampei de lansare precum și din zonele care ar putea fi folosite în cazul unei aterizări de urgență.

Un alt factor important care a cauzat prima amânare a lansării navetei Endeavour este și traficul de la bordul ISS. Regula spune că atâta timp cât o navetă spațială este andocată, nici un alt vehicul nu va andoca la ISS, pentru a nu crea tensiuni suplimentare în structura stației. Pentru că lansarea rachetei Progress a fost considerată mai importantă pentru ISS, aceasta a avut prioritate în fața navetei Endeavour, care a fost envoită să îsi amâna lansarea până când Progress ar fi andocat cu ISS, lucru ce a avut loc în timpul zilei de ieri.

Pixul de 1 milion de dolari

Publicat în de
2

Probabil că ați auzit deja bancul următor: Pentru a căuta un instrument de scris care să funcționeze și în spațiu (unde gravitația scăzută împiedică curgerea normală a cerneli, pastei sau gelului din pixurile obișnuite), NASA a investit 1 milion de dolari într-un pix cu totul deosebit. Rușii au rezolvat problema folosind un simplu creion.

Ei bine, povestea este departe de adevăr. Dar nu foarte departe.

În cadrul Proiectului Gemini, NASA a comandat 34 de pixuri speciale de la compania Tycam Engineering Manufacturing, pentru suma totală de $4,382.50 (nu mai puțin de $128.89 pe bucată). Imediat ce opinia publică a aflat de fabulosul preț plătit pentru niște simple instrumente de scris, s-a creat o adevărată controversă în jurul afacerii și NASA a reziliat contractul cu Tycam, echipându-și astronauții cu pixuri mult mai ieftine.

De notat că nimeni nu a folosit creioane în spațiul cosmic, nici rușii și nici americanii din simplu motiv că mina de grafit prezenta un risc major pentru producerea unui incendiu, în condițiile în care capsulele erau presurizate cu oxigen pur (atmosfera prea bogată în oxigen și prezența materialelor ușor inflamabile a fost principala cauză care a dus la moartea echipajului Apollo 1 în timpul unor teste la sol, prima tragedie din programul spațial american). În plus, un vârf rupt al unui creion putea afecta instrumentele de la bord, în condițiile gravitației scăzute și a unei traiectorii întâmplătoare a bucății de grafit.

Între timp, Paul C. Fisher, proprietar al companiei Fischer care producea și comercializa instrumente de scris, a investit fonduri proprii în cercetare unui instrument de scris cu bilă și pastă aflată într-un tub presurizat cu azot, care putea funcționa în spațiu, în condiții cu totul speciale: în aer, apă sau alte lichide, la temperaturi cuprinse între de -45 până la 250 grade Celsius. NASA nu a contribuit cu fonduri pentru acest instrument de scris, dar Fischer, despre care se spune că ar fi investit aproximativ 1 milion de dolari, a prezentat administrației agenției creația sa în 1965. NASA nu a răspuns imediat, datorită incidentului precedent cu Tycam, însă a luat în considerare oferta și a supus pixul unor teste riguroase.

Doi ani mai târziu, în 1967, NASA a comandat 400 de astfel de pixuri pentru programul Apollo, la prețul de 6$ / bucată. În 1969, agenția spațială rusă a comandat și ea 1000 de bucăți pentru echipajele capsulei Soyuz, cosmonauții sovietici folosind până atunci un creion cu ceară, nu foarte practic comparat cu Space Pen-ul de la Fischer.

Așadar, rușii nu doar că nu au folosit niciodată un creion pe orbită, dar au avut încă din 1969 pixuri americane, a căror cercetare a costat 1 milion de dolari, dar banii au venit din fonduri private, NASA comandându-le de la Fischer la prețul pieței. Astăzi pixurile Fischer sunt folosite pe orbită de americani, ruși sau europeni, la bordul navetei spațiale, capsulelor Soyuz sau pe ISS.

Legenda spune că celebrul pix a salvat chiar misiunea Apollo 11 de la un dezastru: Buzz Aldrin ar fi folosit pixul pentru a activa un circuit defect, vital pentru repornirea motorului modulului LEM, aflat deja pe suprafața Lunii.

Modelul original, cel din figura de la începutul articolului, a fost denumit AG-7 (AG de la Anti-Gravity iar cifra 7 de la numele primei misiuni Apollo cu echipaj uman în care instrumentul a fost folosit) și diverse tipuri de Space Pen pot fi achiziționate astăzi de către orice doritor, direct de pe site-ul producătorului sau din gift-shopurile NASA.