Povestea sondei japoneze Hayabusa (lansată de agenţia spaţială japoneză JAXA) este una din cele mai interesante aventuri interplanetare reale. Lansată în 2003 cu scopul de a intercepta asteroidul 25143 Itokawa, urmând ca sonda să preleveze probe din asteroid pe care să le aducă înapoi pe Pământ pentru a fi analizate. A fost o misiune ambiţioasă, prima de acest fel şi nu fără pericole. Doar trei sonde ruseşti au mai reuşit prelevarea automată de probe de sol de pe un corp ceresc (sondele ruseşti limitându-se la Lună).

Ghinioanele au început pentru Hayabusa când o furtună solară i-a afectat panourile solare. Au urmat apoi defecţiunea motoarelor chimice pentru poziţionarea sondei, ea mai putând fi controlată doar după o singură axă, combustibilul pentru motoarele care ar fi controlat celealte axe fiind pierdut. Pentru a stabiliza proba, inginerii de la sol au folosit panourile solare ca pe nişte pânze pentru lumina, navigând folosind presiunea fotonilor.

Proba a pierdut de mai multe ori legătura radio cu Pământul, aşa că misiunea a fost extinsă cu 3 ani din această cauză. Trei din cele patru motoare ionice folosite pentru propulsie s-au defectat, nava deplasându-se o bună parte din drum folosind un singur motor. Ajunsă pe asteroid, instrumentul pentru prelevarea probei de sol se pare că nu a funcţionat corespunzător, deşi se speră că particule de sol de pe Itokawa au ajuns la bordul navei.

Vom şti cu siguranţă acest lucru după ce Hayabusa va fi ajuns acasă, ea putând fi adusă pe o traiectorie care să intersecteze Pământul şi se speră că va pute fi recuperată în 13 iunie 2010 din deşertul australian. Să sperăm că până atunci sonda nu va mai suferi şi alte defecţiuni.