50 de ani de SETI

Proiectul Search for Extraterrestrial Intelligence (SETI) împlineşte 50 de ani, fără a-şi fi îndeplinit încă obiectivul principal. Pornit în 1960, după o ideea a profesorului Frank Drake, SETI şi-a propus interceptarea undelor radio venite din spaţiul cosmic în speranţa detectării unei transmisiuni distincte de zgomotul de fond, care ar fi putut fi emis de către o (altă) civilizaţie. Din păcate pentru SETI, singurele astfel de semnale au fost cele care provenea de la pulsari, unele din puţine surse cosmice naturale de unde radio repetabile. Au fost mulţi critici care, încă de la început, se îndoiau de oportunitatea acestui proiect, dar chiar dacă şansele de a descoperi astfel o civilizaţie inteligentă sunt minime, urmarea unui astfel de eveniment ar fi de o magnitudine absolut extraordinară pentru istoria omenirii.
Undele sunt captate în principal folosind radiotelescopul de la Arecibo (foto) şi începând din mai 1999, milioane de utilizatori casnici pot ajuta programul SETI prin folosirea propriilor PC-uri pentru a analiza în mod automat datele şi pentru a căuta potenţiale surse ale unui semnal repetitiv, de mare intensitate, care să se diferenţieze de fondul de radiaţie natural. Acest program, SETi@Home a ajutat la răspândirea conceptului de “distributed computing” şi în curând o multidudine de astfel de proiecte au apărut, proiecte care aveau nevoie de putere de calcul mare şi care poate fi asigurată de voluntari amatori. Astfel, evoluţia naturală a lui Seti@Home este platforma BOINC, unde utilizatorii pot alege cărui proiect să îi doneze din ciclii procesorului său, în ajutarea echipelor de cercetători din domenii variate: matematică, fizică, chimie, medicină, etc. O extensie a lui SETi@Home (Astropulse) permite căutarea în datele adunate de SETI a pulsarilor şi găurilor negre.
Dacă iniţial SETI părea un proiect cu un rezultat fantezist, el a reuşit atingerea unui ţel care nu a fost propus iniţial, dar care a contribuit la dezvoltarea altor sectoare ale ştiinţei, prin popularizarea conceptului de “distributed computing”, prin participarea oricăruia dintre noi la proiecte ştiinţifice complexe.