parsec.ro

știri din spațiu

Lansare Dragon CRS-3

După întârzieri repetate, cauzate de probleme tehnice ale capsulei, de un incendiu la complexul KSC și de o valvă buclucașă, în cele din urmă racheta Falcon 9 a fost lansată aseară, la ora 22:25 spre Stația Spațială Internațională, zborul reprezentând a treia misiune operațională efectuată de SpaceX pentru NASA.

Capsula Dragon transportă spre avanpostul orbital o încărcătură de 2 tone, conținând echipamente și hrană pentru cei șase astronauți, dar și o pereche de picioare pentru Robonaut, un robot care se află deja pe Stația SPațială Internațională. Lansarea de ieri a fost pusă sub semnul întrebării, după ce unul din computerele de rezervă de pe ISS s-a defectat în această săptămână, însă NASA a decis ca activitatea extravehiculară necesară pentru a-l repara să aibă loc miercuri, permițând astfel ca SpaceX să încerce să lanseze capsula Dragon. Cu câteva ore înainte însă, condițiile meteo erau nefavorabile, cu șanse de doar 40% ca acestea să permită decolarea rachetei de pe rampa amplasată în complexul Kennedy Space Center. Însă în scurt timp, vremea s-a îmbunătățit și șansele au crescu la 60%, lansarea vând loc exact la ora programată.

Prima treaptă, după separarea de restul încărcăturii, a revenit controlat într-o zonă deasupra Atlanticului, în a doua încercare SpaceX de a recupera în întregime prima treaptă a rachetei. Din datele pe care le au cei de la SpaceX, se pare că picioarele de aterizare atașate rachetei au ajutat la stabilizarea acesteia și au eliminat rotirea treptei în jurul axei, principala cauză a problemelor din prima lor încercare. După ce racheta a atins suprafața apei, computerele au continuat să transmită date pentru încă 8 secunde, până când aceasta a ajuns la orizontală, ceea ce reprezintă un important succes al celor de la SpaceX. Însă recuperarea treptei se pare că nu a avut loc, din cauza vremii nefavorabile din larg, care a împiedicat navele de a se apropia de zona respectivă, însă datele telemetrice sunt încurajatoare.

SpaceX a lansat cu câteva minute înainte de lansare un clip care prezintă niște manevre de recuperare a uni vehicul identic cu prima treaptă a rachetei Falcon 9. Spre deosebire de precedentele teste Grasshopper, de data aceasta am avut pe standul de test o rachetă adevărată, cu un motor merlin identic cu cele folosite în lansarea de ieri. Elon Musk a conformat că în acest an vom vedea aproximativ 10 lansări SpaceX, adică începând de acum, aproximativ una în fiecare lună.

Andocarea cu ISS este programată pentru duminică, iar activitatea extravehiculară pentru repararea computerului de rezervă defect, situat în afara stației, va avea loc miercuri.

Un incendiu amână lansarea CRS-3

Racheta Falcon 9 urma să lanseze luni dimineața pe orbită capsula Dragon, parte a misiunii CRS-3, pentru un rendezvous și o joncțiune cu Stația Spațială Internațională. După ce a fost amânată de mai multe ori din varii motive tehnice, SpaceX a comunicat de curând o nouă amânare, de data aceasta fără legătură cu starea rachetei sau a capsulei. Se pare că un incendiu a afectat unul din radarele de la sol, folosite în cadrul complexului militar de la Cape Canaveral pentru a asigura că spațiul aerian din jurul rampei de lansare nu este perturbat de alte vehicule. Inițial se credea că radarul poate fi reparat în câteva zile, însă incendiul l-a afectat sever și vor fi nevoie de 45 de zile până când va fi din nou funcțional. În aceste condiții, SpaceX nu a putut oferi deocamdată o nouă dată pentru lansare

În urma incidentului, nu doar SpaceX are de suferit, ci și o lansarea Atlas V, cu un satelit de observații la bord, a fost amânată pentru 10 aprilie.

O1Lor4qRacheta Falcon 9, dotată cu picioare de aterizare pliate, aflată pe rampa de lansare, în timpul unui test static al motoarelor, înainte de misiunea CRS-3

O nouă planetă X

Sistemul solar nu se termină cu Pluto. Dimpotrivă, abia după orbita acestuia, lucrurile încep să devină interesante. Pentru că spațiul este vast și lumina Soarelui abia ajunge acolo, observațiile sunt greu de efectuat, însă astronomii continuă să descopere noi obiecte care pun într-o nouă lumină teoriile cu privire la istoria sistemului solar.

Planeta 2012 VP113 este cea mai nou descoperită planetă pitică din sistemul solar. Spre deosebire de Sedna, care se apropie până la 76 de unități astronomice (UA) de Soare, 2012 VP113 este puțin mai îndepărtată, ajungând doar până la 80 de UA. Pentru a avea puțin noțiunea distanțelor, Pământul se află la 1 UA de Soare, restul planetelor până la 30 UA, iar centura lui Kuiper se întinde între 30 și 50 de UA. Așadar, atât Senda cât și 2012 VP113 (numele este provizoriu), se află dincolo de centura lui Kuiper, fiind parte a norului lui Oort interior. Dacă cel mai apropiat punct de Soare este la aproximativ 80 de UA pentru cele două planete, deoarece orbita lor este extrem de alungită, cel mai depărtat punct se găsește undeva la câteva sute de unități astronomice. Sedna face o orbită completă în jurul Soarelui la fiecare 11400 ani, spre deosebite de cei 165 de ani necesari lui Neptun să parcurgă o orbită completă. Cu toate acestea, cele două planete pitice, sunt supuse atracției gravitaționale ale Soarelui, spre deosebire de cometele din norul lui Oort exterior (aflat undeva la 1500 UA), care sunt atât de depărtate de Soare încât orbitele lor sunt perturbate de restul stelelor.

Astronomii care au făcut descoperirea spun că este foarte posibil ca orbitele celor două planete pitice aflate dincolo de centura Kuiper să fie perturbate de o planetă de 10 ori mai mare decât Pământul, rămasă încă nedescoperită. De fapt, spun cercetătorii, sute de obiecte masive, cel puțin la fel de mari ca Sedna, pot să existe dincolo de centura Kuiper, însă detectarea lor continuă să fie extrem de dificilă.

Asteroid cu inele

Cu toții suntem familiarizați cu inele lui Saturn, una din imaginile definitorii pentru Sistemul nostru solar, chiar dacă și alte planete au astfel de inele, însă nu la fel de frumoase (Jupiter, Uranus, Neptun). Noi observații efectuate la observatorul La Silla din Chile, aparținând organizației ESO, au descoperit un asteroid cu inele.

10199 Chariklo este un asteroid aflat între Saturn și Uranus, făcând astfel parte din familia Centaurilor. În 3 iunie 2013, Chariklo avea să oculteze steaua UCAC4 248-108672, așa că telescopul ESO nu a ratat ocazia de a-l studia în cele câteva secunde cât a durat suprapunerea sa peste discul stelar. Echipa de astronomi de la sol au aflat mai multe despre forma și mărimea lui Chariklo, dar au mai descoperit ceva: două inele în jurul asteroidului, primul lat de 7 kilometri iar al doilea de 3 kilometri, distanța dintre ele fiind de 9 kilometri. Diametrul asteroidului este de 250 de kilometri, fiind cel mai mare obiect din familia Centaurilor.

Astronomii încă nu știu ce anume a dus la formarea inelelor, dar cel mai probabil acestea sunt rezultatul unei coliziuni din trecutul asteroidului. În viitor, aceste inele pot duce la formarea unui mic satelit.

Întârziere pentru Soyuz TMA-12M

O capsulă Soyuz TMA-12M va ajunge abia joi în vecinătatea Stației Spațiale Internaționale, după ce una din manevrele necesare corecției traiectoriei pentru o interceptare mai rapidă a ISS a fost anulată.

Lansarea Soyuz TMA-12M a avut loc ieri seară, la ora 23:17 și urma să parcurgă doar 6 ore până la întâlnirea cu Stația Spațială Internațională. Procedură de interceptare rapidă a stației spațiale a fost implementată în urmă cu un an, după ce a fost testată folosind capsulele Progress, fără echipaj uman, și scurtează zborul obișnuit, care în mod normal dura 2 zile. Din martie 2013, alte trei capsule Soyuz au efectuat această manevră fără a întâmpina dificultăți (începând cu TMA-08M în 28 martie 2013 și continuând cu TMA-09M în 28 mai 2013 și TMA-11M în 7 noiembrie 2013). Însă în momentul în care TMA-12M trebuia să execute a treia manevră pentru ajustarea traiectoriei în vederea sincronizării orbitei cu ISS, computerul de bord a poziționat greșit capsula, iar din acest motiv manevra a fost anulată de către același computer de bord. Încă nu se cunoaște cauza erorii, dar amânarea rendezvous-ului cu ISS va da timp pentru ca următoarele manevre să fie executate corect. Amânarea nu pune în pericol viața echipajului, pentru că acesta are suficiente provizii la bord, însă cei trei astronauți vor trebui să petreacă două zile și nu șase ore în deloc confortabila capsulă Soyuz.

Echipajul este format din doi ruși, Aleksandr Skvortsov, Oleg Artemyev și un american, Steven R. Swanson, cei trei fiind parte a Expediției 39. Dintre aceștia, Swanson se află la al treilea zbor cosmic, însă prima dată la bordul unei capsule Soyuz, după ce a participat la misiunile STS-117 și SST-119 ale navetei spațiale, în 2007, respectiv 2009. Skvortsov se află la al doilea zbor, iar Artemyeveste pentru prima dată în spațiu. Lansarea de aseară a fost a 121-a lansare a unei capsule Soyuz (din 1967), iar aceasta va rămâne cuplată cu ISS pe durata Expediției 40, ca barcă de salvare pentru echipajul de la bord.

BICEP2, CMB, Big-Bang și inflație

Cuvintele de mai sus au fost extrem de folosite în ultimele zile de către media care se ocupă de popularizarea științei. Un anunț extrem de important din domeniul astrofizicii, poate cel mai important din ultimul deceniu și jumătate, care a avut loc astăzi, a fost pregătit atent încă de săptămâna trecută și zvonurile care au scăpat secretomaniei impuse de organizatorii conferinței de presă au fost confirmate.

Pe scurt, avem confirmarea experimentală a unei teorii cruciale în înțelegerea modului în care a apărut și evoluat Universul nostru. Teoria Big Bang este deja arhicunoscută și nu voi insista asupra detaliilor ei, dar trebuie menționat un aspect: cândva între 10-33 și 10-32 secunde de la Big-Bang, universul nostru a suferit o dilatare exponențială, mărindu-și volumul cu un factor de 1078 într-o perioadă care a durat doar 10-39 secunde. În acele momente, viteza de expansiune a universului a fost mai mare decât viteza luminii. Fenomenul poartă numele de inflație și teoria din spatele său a fost introdusă în 1980 de fizicienii Andrei Linde și Alan Guth, pentru a explica aparenta omogenitate a Universului observabil. În acest fel, datorită acestei inflații, Universul a fost “nivelat” încă de la începuturile sale, pregătind terenul pentru apariția stelelor și a galaxiilor.

Teoria inflației a fost susținută de observațiile făcute asupra radiației cosmice de fond (CMB, Cosmic Microwave Backgound), realizate cu ajutorul sondelor WMAP (2001) și Planck (2009), care au înregistrat radiația în domeniul microundelor, emisă de Univers la 380000 de ani după Big-Bang.

Un nou experiment, denumit BICEP2 și amplasat în apropierea Polului Sud, a pus în evidență o polarizare aparte a luminii captate imediat după Big-Bang, rezultat care nu doar că aduce o nouă confirmare a teoriei inflației timpurii a Universului, dar pune în evidență și undele gravitaționale generate de procesul de inflație (undele gravitaționale reprezintă oscilații ale spațiu-timpului, prevăzute de teoria relativității generale, dar care nu au fost detectate până în prezent).

Așadar, rezultatele oferite de BICEP2 nu doar fixează și mai bine teoria inflației timpurii, dar oferă primele dovezi ale existenței undelor gravitaționale. Nu știm încă ce anume a cauzat Big-Bang-ul sau inflația ce i-a urmat, dar după anunțul de astăzi, cel puțin suntem ceva mai siguri că suntem pe drumul cel bun.