parsec.ro

despre spațiu.

Detalii referitoare la explozia Antares

Orbital Sciences a precizat în cursul zilei de ieri că un număr însemnat de resturi ale rachetei au fost recuperate din jurul rampei de lansare și că analiza acestora va fi extrem de utilă în determinarea cauzei exploziei de miercuri. A fost găsită și o parte din încărcătura din capsulă și există șanse ca unele componente să fie găsite intacte, conform declarațiilor oficialilor Orbital Sciences.

Din fericire, rampa de lansare nu a fost prea grav avariată, cel puțin nu așa de grav cum părea în primele momente după prăbușirea rachetei și explozia ce a urmat.

Conform telemetriei, vehiculul nu avut nici un fel de problemă înainte de lansare, toate sistemele funcționând normal până la 15 secunde după lansare, când a apărut o anomalie la prima treaptă care a dus la pierderea motoarelor și prăbușirea rachetei lângă rampa de lansare. Înainte de impact, ofițerul însărcinat cu siguranța zonei de lansare a inițiat, la 20 de secunde după lansare, sistemul de autodistrugere al rachetei (Flight Termination System), pentru a minimiza pagubele la sol.

Având în vedere că rampa respectivă era singura certificată pentru a lansa rachete Antares, următoare misiune a celor de la Orbital Sciences nu va avea loc prea curând. Deși la suprafața rampei efectele exploziei nu par a fi semnificative, probabil instalațiile subterane au fost avariate semnificativ, iar rezervoarele de combustibil care au rezistat incendiului vor trebui re-certificate sau înlocuite.

launch-pad-looking-south-after-failure

Xiaofei și planurile ambițioase ale Chinei

China face pași mici, dar siguri, spre Lună. În cursul zilei de ieri, Xiaofei, un vehicul pentru teste al programului Chang’e 5, a fost recuperat cu succes după ce a dat un ocol Lunii și a aterizat în stepele de la granița cu Mongolia, în aceiași zonă folosită și pentru recuperarea echipajelor capsulelor Shenzou. Evident, Xiaofei nu a avut echipaj uman la bord.

Actualul programul selenar chinezesc a fost inițiat în trei faze: Chang’e 1 și 2, care au orbitat Luna și au pregătit misiunea mai ambițioasă din a doua fază, Chang’e 3, landerul și roverul lunar Yutu lansați în 2013, care încă mai transmit date de pe suprafața Lunii. Chang’e 4, o replică a lui Chang’e 3, va ajunge pe Lună probabil cândva anul viitor, având în vedere o aselenizare undeva aproape de polul sud lunar.

Însă o misiune cu adevărat spectaculoasă va avea loc în 2017, a treia și ultima fază din actualul program selenar chinezesc, o dată cu lansarea Chang’e 5. Misiunea prevede lansarea unei nave complexe spre orbita lunară, de unde un lander se va desprinde de restul navei, va aseleniza pe suprafață, va colecta probe de sol, după care se va întoarce pe orbită, va andoca și întregul ansamblu va porni înapoi spre Pământ. Până în prezent, doar URSS a reușit să aducă pe Pământ probe de sol selenar folosind o navă fără echipaj uman la bord.

Testul din ultima săptămână a constat în lansarea unei capsule în 23 octombrie, care a fost trimisă să dea un ocol Lunii (fără să intre pe orbita acesteia) și să se întoarcă acasă, ceea ce s-a și întâmplat. Au fost verificate mai multe componente care vor sta la baza misiunii Chang’e 5 din 2017, inclusiv scutul termic care va proteja capsula după o reintrare de pe orbita selenară, unde viteza este mult mai mare decât în cazul unei reintrări din preajma Pământului. Așteptăm cu interes noile misiuni ale Chinei, inclusiv cele cu echipaj uman, ultima având loc în iunie 2013.

14 ani de la Soyuz TM-31

Yuri Gidzenko, Sergei Krikalev și William Shepherd s-au aflat la bordul capsulei Soyuz TM-31 care acum exact 14 ani a fost lansată pentru a  andoca cu modulul Zvezda al Stației Spațiale Internaționale. Cei trei au devenit primul echipaj de lungă durată de la bordul noului avanpost orbital. Poate cel mai remarcabil aspect al misiunii lor este faptul că au început o perioadă unică în explorarea spațiului cosmic: timp de 14 ani, nu a existat nici măcar o zi în care omenirea să nu aibă cel puțin un reprezentat pe orbită. Din 31 octombrie 2000, de când a avut loc lansarea Soyuz TM-31, au trecut 5113 zile, un record fără precedent, care crește cu fiecare zi în care astronauții continuă să populeze Stația Spațială Internațională. Astăzi, la bordul ISS se află un echipaj format din 6 astronauți.

În 17 iulie 2009 a fost stabilit un alt record la bordul Stației Spațiale Internaționale: cele mai multe persoane aflate în același timp în spațiu, în număr de 13, care este în același timp și cel mai mare număr de persoane prezente în același vehicul aflat pe orbită. Este vorba despre echipajele ISS din acea perioadă, care s-au întâlnit cu echipajele STS-127, Soyuz TMA-14 și Soyuz TMA-15.

1280px-STS-127_group_picture_03

Michael Barratt, Mark L. Polansky, Douglas G. Hurley, Christopher J. Cassidy, Thomas H. Marshburn, David Wolf, Timothy Kopra (SUA), Gennady Padalka, Roman Romanenko (Rusia), Robert Thirsk, Julie Payette (Canada), Frank De Winne (Belgia), Koichi Wakata (Japonia) – în modulul Harmony al ISS (17 iulie 2009)

Progress M-25M și a 50-a lansare Atlas V

Am avut un început de săptămână interasant, cu nu mai puțin de trei lansări programate în mai puțin de 24 de ore, din păcate una dintre ele transformată într-un foc de artificii nedorit de nimeni, în valoare de cel puțin 200 de milioane de dolari.

La doar câteva ore de la tentativa eșuată de a lansa o capsulă Cygnus spre Stația Spațială Internațonală, Progress M-25M pleacă de pe rampa de lansare de la Baikonur și după 6 ore andochează cu ISS. Este doar o coincidență faptul că cele două lansări ar fi trebuit să aibă loc în aceiași zi iar cele două capsule nu s-ar fi incomodat reciproc pentru că Cygnus ar fi andocat cu ISS abia duminică, după ce ar fi urmat un drum mai lung, spre deosebite de Progress care, de câteva misiuni, la fel ca Soyuz, folosește ruta express de doar 6 ore, în loc de câteva zile, executând doar două manevre de corecție orbitală în acest sens. A fost pentru prima dată când pentru lansarea unei nave cargo Progress s-a folosit o rachetă Soyuz 2-1A, în locul tradiționalei Soyuz U. Pentru a-i face loc să andocheze, luni nava Progress M-24M s-a desprins de ISS și va executa o misiune orbitală suplimentară de încă trei săptămâni, înainte de a plonja în atmosferă. Pe ISS au ajuns o încărcătură de 1.3 tone de cargo, plus 420 kilgrame de apă și peste o tonă de combustibil pentru ISS.

A doua lansare reușită a zilei a fost cea de-a 50-a lansare pentru propulsorul Atlas V (din 2002), care a transportat de data aceasta pe orbită un nou satelit GPS, racheta fiind în configurația 401, adică o diametrul maxim de 4 metri pentru încărcătură, un singur motor pentru treapta superioră Centaur și nici un booster suplimentar cu combustibil solid. Satelitul GPS IIF-8 de la bord va înlocui satelitul GPS IIR-4 lasat în 2000.

Lansare eșuată pentru Antares

Antares, racheta folosită de Orbital Sciences pentru a transporta cargo spre Stația Spațială Internațională – parte a unui contract pe care compania îl are în desfășurare cu NASA, a explodat spectaculos la șase secunde de la lansare (video).

Aceasta trebuia să fie a cincea misiune Antares și a patra vizită a unei capsule Cygnus către ISS. Cygnus și Dragon (capsula celor de la SpaceX) sunt singurele variante prin care NASA poate trimite în prezent cargo către Stația Spațială. Dragon, care a revenit duminică la sol după o misiune orbitală de peste o lună, este alături de Soyuz singurele variante prin care se poate transporta marfă de pe ISS pe Pământ. Racheta Antares a fost recent upgradată, însă modificările au fost aduse doar treptei secundare, pentru a putea insera pe orbită încărcături mai masive decât varianta precedentă. Din acest motiv, upgrade-ul nu are nici o legătură cu eșecul petrecut la baza Wallops din Virginia. Oficialii companiei au declarat la scurt timp după accident că este prea devreme pentru a discuta despre viitorul zbor al rachetei, programat inițial pentru primele două luni ale anului viitor. Lansarea de azi trebuia să aibă loc ieri, la aproximativ aceiași oră, dar o ambarcațiune nu a părăsit la timp zona de siguranță din jurul rampei de lansare, fapt ce a dus la amânarea lansării.

La șase secunde după lansare, motoarele Antares au cedat și racheta s-a prăbușit înapoi pe rampă, cauzând pagube materiale importante. Din fericire, nici unul din personalul bazei nu a fost rănit, însă populația a fost atenționată să nu atingă și să raporteze orice fragmente ale rachetei care pot fi aduse la mal de către valuri, deoarece acestea pot conține urme de combustibil toxic.

Capsula Cygnus trebuia să transporte peste 2 tone de provizii și experimente spre Stația Spațială Internațională, însă astronauții de aici (care au urmărit în direct tentativa de lansare) nu au motive de îngrijorare: rezervele de la bordul stației le ajung până în martie 2015 și chiar în acestă dimineață are loc lansarea unei noi nave cargo, de data aceasta fiind vorba despre un Progress rusesc, iar la începutul lui decembrie este programată o nouă lansare SpaceX. Au fost însă pierdute complet experimentele de la bord, piesele de schimb și peste 20 de sateliți de mici dimensiuni, inclusiv un echipament clasificat, ale cărui rămășițe sunt căutate de către investigatori.

Principalul suspect pentru producerea acestui incident se pare că ar fi motoarele care propulsează racheta Antares. Rebotezate AJ-26 după ce au fost transportate din Rusia, acestea sunt de fapt motoarele NK-33 construite de către Nikolay Kuznetsov în anii ’60 pentru a echipa racheta N-1 cu care sovieticii doreau să ajungă pe Lună. După patru lansări fără succes, programul N-1 a fost abandonat, iar motoarele construite pentru a echipa gigantica rachetă au fost puse la păstrare (nu mai puțin de 30 de astfel de motoare erau nevoie pentru prima treaptă). După colapsul URSS, motoarele au ajuns la firma americană Aerojet (rebotezate AJ-26) și sunt acum folosite pentru racheta Antares. Așadar nu este vorba despre motoare derivate din NK-33 (cum este cazul RD-180 al rachetei Atlas V) ci efectiv despre echipamentele construite în anii ’60. Elon Musk, CEO al SpaceX, atrăgea atenția asupra acestui aspect într-un interviu din 2012. Oficial nu se cunosc cauzele accidentului, investigația fiind în desfășurare. Mai merită menționat că un test recent al unui astfel de motor AJ-26, care a avut loc în luna mai la centrul de cercetări Stennis al NASA, s-a încheiat cu un eșec (explozia motorului).

Incidentul de astăzi este cel mai grav de acest fel petrecut pe o rampă de lansare din SUA după explozia rachetei Delta II din 1997, care urma să plaseze pe orbită un satelit GPS. Costurile rachetei Antares și ale încărcăturii sunt în jur de 200 de milioane de dolari, la care se adaugă pagubele produse la sol care nu au fost încă evaluate (rampa de lansare, clădiri adiacente, instalații etc).

Mai multe detalii despre Antares pot fi găsite aici.

Antares-Explosion-Video

Lansare AsiaSat-6

SpaceX a lansat în această dimineață satelitul AsiaSat-6, care urmează să ofere servicii de telecomunicații pentru China și sud-estul Asiei. Lansarea a fost amânată din 27 august, pentru verificări mai amănunțite, după ce un prototip a explodat cu câteva zile înainte, în timpul unor teste desfășurate în Texas, din cauza unor probleme software.

Satelitul, care va fi plasat pe orbită geostaționară, cântărește atât de mult încât este aproape de limita rachetei Falcon 9, astfel încât nu au mai fost efectuate manevre pentru recuperarea primei trepte, așa cum SpaceX a început să ne obișnuiască în ultimul timp.

Însă următoarea lansare este programată peste doar peste 12 zile (de la aceiași rampă de lansare) și fiind o misiune a capsulei Dragon, vor exista rezerve de combustibil pentru ca SpaceX să încerce din nou recuperarea controlată a primei trepte.